Prin b[trâne@e, omul, tot mai pu@in.
Elogiul Ecclesiastului. Sfâr\it.

1	Adu-@i aminte de Ziditorul t[u
	în zilele tinere@ilor tale,
	mai înainte de a veni zilele r[ut[@ii
	\i mai înainte de a se apropia anii
	în care vei zice: — Ei sunt pe dinafara voii 	mele!a;
2	mai înainte de a se întuneca soarele \i lumina
	\i luna \i stelele
	\i de a se’ntoarce norii dup[ ploaie;b
3	de ziua când paznicii casei vor tremura
	\i oamenii puterii se vor cutremura,
	când, tot mai pu@ine, mor[ri@ele se vor opri
	\i când cele ce se uit[ prin ferestre se vor 	întuneca
4	\i vor închide u\ile dinspre uli@[,
	de vreme ce glasul morii a sc[zut;
	când te scoli în ciripitul p[s[rii
	\i când toate fiicele cântului se sting;
5	când te ui@i lung dup[ în[l@imi
	\i fric[ î@i este pe drum,
	când înflore\te migdalul
	\i cre\te l[custa
	\i se scutur[ chiparosul,
	în timp ce omul se duce spre casa ve\niciei lui,
	iar cei ce plâng se învârtesc pe uli@[;
6	mai înainte ca firul de argint s[ se rup[
	\i floarea de aur s[ se sf[râme
	\i vadra de la izvor s[ se sparg[
	\i roata s[ se’nvârt[ la fântân[;
7	mai înainte ca praful s[ se’ntoarc[ în p[mânt a\a 	cum a fost
	\i suflarea s[ se’ntoarc[ la Dumnezeu, la Cel